Probabil că mulţi întreprinzători se întreabă ce face toată ziua în birou un consultant fiscal şi, mai ales, de ce ar avea cineva nevoie de un un consultant fiscal atât timp cât are un contabil „ieftin şi descurcăreţ”. Un răspuns ar putea fi acela că acel consultant fiscal se ocupă de „şmecherii” pentru a diminua valoarea impozitelor datorate statului. Acest răspuns este doar parţial adevărat pentru că, oricât ne-am dori să găsim „portiţe legale” prin care să se diminueze valoarea impozitelor, acest lucru se întâmplă foarte rar şi este uşor de anulat de către stat.

Adevărul este că activitatea de consultanţă fiscală nu poate fi descrisă în câteva cuvinte simple, ci printr-o înşiruire de activităţi, unele dintre ele pur şi simplu plictisitoare. De exemplu, consultanţii pot merge la ghişee, în locul clienţilor, pot completa cereri şi declaraţii, cel mai adesea neinteligibile şi aparent inutile, pot înţelege modificările legislative din fiecare zi şi apoi le pot explica, într-un limbaj inteligibil, tuturor celor care ar putea fi interesaţi de aşa ceva.

Consultanţii sunt buni să descâlcească situaţii în care legea de astăzi contrazice legea de ieri şi urmează să fie abrogată de legea de mâine, să verifice modul de completare a zeci de facturi, să identifice impozitele neplătite şi să calculeze majorări de întârziere, să obţină certificate de rezidenţă fiscală sau permise de muncă, autorizaţii de şedere, etc.

În general, consultantul fiscal trebuie să ghicească ce i-ar putea trece prin minte unui inspector fiscal atunci când vine în control, iar dacă apare o problemă, trebuie să aibă soluţia în buzunar. De ce? Pentru că dacă nu are o soluţie oricând şi la orice problemă, nu este consultant fiscal, ci un personaj inutil şi neinteresant.

Totuşi, putem spune că rolul consultantului fiscal nu este doar acela de a reduce sarcina fiscală (valoarea impozitelor datorate statului), ci şi de a asigura controlul riscurilor fiscale asociate unei afaceri. În viaţa reală, deşi reducerea sarcinii fiscale este un obiectiv principal (chiar dacă nedeclarat), acesta are şanse reduse de îndeplinire care se datorează, în principal, faptului că soluţiile de planificare fiscală sunt identificate rapid de organele fiscale care au posibilitatea de a lua măsuri de retorsiune aproape în timp real.

În schimb, legislaţia fiscală oferă posibilitatea de a alege dintre mai multe scenarii posibile pe cel care oferă cele mai multe avantaje, chiar dacă acestea sunt doar de natură fiscală. Este evident că formele de evaziune fiscală (ilegală) vor fi mult mai ”eficiente” decât orice scenariu care are la bază legislaţia în vigoare. Totuşi, riscurile fiscale asociate evaziunii trebuie cunoscute de către cei care le preferă. Practic, trebuie să se opteze între un venit mai mic, dar sigur şi un câştig (potenţial) mai mare, însă asociat cu riscul de a intra sub incidenţa legii penale.